Mai jos este un document despre metodica. Eu am auzit ca a fost de folos celor care au dat examen in anii trecuti.
PLANUL CADRU
Planul cadru este
un document scolar elaborat la nivel de stat de Ministerul Educatiei si
Cercetarii si are un caracter unic si obligatoriu pentru fiecare stadiu de pregatire
si tip de scoala, cuprinzand obiectele de studiu din fiecare clasa, numarul de
ore aferente saptamanal fiecarei discipline, pentru a putea asigura elevilor
din toate scolile din tara, de acelasi grad si profil, aceeasi pregatire,
oferind astfel tuturor elevilor sanse egale in promovarea scolara si
profesionala si in ceea ce priveste integrarea sociala.
Curriculumul contine alaturi de trunchiul comun,
obligatoriu pentru toate scolile de acelasi nivel, un numar de ore optionale,
al caror continut poate fi stabilit de fiecare scoala in parte, in functie de
dorintele si posibilitatilor elevilor.
Trunchiul comun corespunde numarului minim de ore
prevazut pentru fiecare disciplina obligatorie in parte.La numarul de ore din
trunchiul comun, in construirea schemei orare proprii, scoala va adauga una sau
mai multe ore pentru curriculumul la decizia scolii.
O structura diferentiata pe filiere, profiluri si
specializari a dus la evidentierea unei personalitati proprii fiecarei unitati
scolare avand o oferta educational specifica , spre deosebire de invatamantul
omogen ca structura si oferta, anterior.
Principiile care stau la baza realizarii planurilor cadu
de invatamant sunt:
a)
Principiul
selectiei si al ierarhizarii cultural care consta in realizarea unei stranse
legaturi intre domenii stiintifice si cultural ale umanitatii si domeniile
curricumu-ului scolar.Astfel, disciplinele scolare au fost stabilite , grupate
si ierarhizate in categorii mai largi, formandu-se ariile curriculare. Ariile
curricular pentru care s-a optat in invatamantul romanesc sunt: limba si
comunicare, matematica si stiinte ale naturii, om si societate, arte, educatie
fizica si sport, tehnologii, consiliere si orientare.
b)
Principiul
functionalitatii care vizeaza stabilirea unei stranse relatii intre diverse
discipline si arii curricular cu particularitatile de varsta, psihologia
elevilor si diversitatea domenilor cunoasterii. Principiul functionalitatii
determina structurarea procesului
De inavatamant in urmatoarele cicluri curriculare: ciclul achizitiilor
fundamentale ( grupa pregatitoare, clasele I-II), ciclu de dezvoltare(III-VI),
ciclu de observare si orientare(VII-IX),c iclu de aprofundare(X-XI), ciclu de
specializare(XII-XIII)
c)
Principiul
coerentei se refera la caracterul omogen al parcursului scolar
d)
Principiul
egalitatii ofera posibilitatea fiecarui elev sa-si valorifice potentialul fizic
si intellectual de care dispune
e)
Principal
felxibilitatii si al parcursului individual ofera elevilor sansa de a se
orienta catre acea oferta educational care corespunde dorinteler si
aptitudinilor lor, crescand astfel calitatea procesului de invatamant. Acest
lucru se realizeaza prin curriculum la decizia scolii
f)
Principiul
racordarii la social inpune ca planurile de invatamant sa fie concepute astfel
incat sa li se acorde elevilor sansa integrarii in viata productive sau a
orientarii catre studiile postliceale sau universitare
Pe langa
trunchiul comun de materii, fiecare unitate de invatamant propune curriculum la
decizia scolii.
Curriculum la decizia scolii (CDS) - ansamblul proceselor educative si al
experientelor de învatare pe care fiecare scoala le propune în mod direct
elevilor sai în cadrul ofertei curriculare proprii. La nivelul planurilor de
învatamânt, CDS reprezinta numarul de ore alocate scolii pentru construirea
propriului proiect curricular.
Curriculum
aprofundat - reprezinta, pentru învatamântul general, acea forma de
CDS care urmareste aprofundarea obiectivelor de referinta ale
Curriculumului-nucleu prin noi obiective de referinta si unitati de continut,
în numarul maxim de ore prevazut în plaja orara a unei discipline. .
Curriculum extins - reprezinta, pentru învatamântul general, acea forma de
CDS care urmareste extinderea obiectivelor si a continuturilor din
Curriculumul-nucleu prin noi obiective de referinta si noi unitati de continut,
în numarul maxim de ore pervazut în plaja orara a unei discipline. Acesta
presupune parcurgerea programei în întregime (inclusiv elementele marcate cu
asterisc).
Optionalul - reprezinta,
pentru învatamântul obligatoriu, acea varietate de CDS ce consta într-o noua
disciplina scolara; aceasta presupune elaborarea în scoala a unei programe cu
obiective si continuturi noi, diferite de acelea existente în programele de
trunchi comun.
La nivelul
liceului, CDS se poate realiza prin mai multe tipuri de optionale, respectiv:
Optional de aprofundare - reprezinta acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina
studiata în trunchiul comun, care urmareste aprofundarea
obiectivelor/competentelor din curriculumul-nucleu prin noi continuturi propuse
la nivelul scolii.
Optional de
extindere - reprezinta acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina
studiata în trunchiul comun, care urmareste extinderea
obiectivelor-cadru/competentelor generale din curriculumul-nucleu prin noi
obiective de referinta/competente specifice si noi continuturi definite la
nivelul scolii.
Optional preluat
din trunchiul comun al altor discipline - reprezinta acel tip de CDS generat prin parcurgerea unei programe care
este obligatorie pentru anumite specializari si care poate fi parcursa în
cadrul orelor de CDS la acele specializari unde disciplina respectiva nu este
inclusa în trunchiul comun.
Optional ca
disciplina noua - consta într-un nou obiect de
studiu, în afara acelora prevazute în trunchiul comun la un anumit profil si
specializare; acesta presupune elaborarea în scoala a unei programe noi,
diferite de programele disciplinelor de trunchi comun.
Optional integrat - consta într-un
nou obiect de studiu, structurat în jurul unei teme integratoare pentru o
anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii curriculare. Acesta presupune
elaborarea unei programe prin integrarea a cel putin doua domenii apartinând
uneia sau mai multor arii curriculare; în acest caz, obiectivele/competentele
sunt diferite fata de acelea existente în programele disciplinelor care se
integreaza.
Pe langa curriculum-ul nucleu scoala poate sa mai propuna un pachet de
discipline optionale in cadrul ariei curriculare Tehnologii, fi la intersectia
acesteia cu alte arii curriculare.
In clasa a IX-a , studiul informaticii la profilui matematica-informatica
are atat caracter teoretic cat si practic si este organizat astfel:
- 2 ore trunchi comun
- 1-2 ore CDS
La nivelul disciplinei se poate propune o disciplina optionala, cum ar fi
Sisteme de operare.
Un optional la nivelul ariei curriculare ar putea fi: „Administrarea
retelelor de calculatoare” -disciplina ce necesita cunostiitele a cel putin 2
discipline din aria curriculara respectiva
La nivelul mai multor arii curriculare se poate propune optionalul
Calculatorul in societatea actuala.
PROGRAMA SCOLARA
Stabileste continutul disciplinelor de
informatica, pentru fiecare disciplina si an de studiu, in functie de profil si
de forma de invatamant(zi, seral)
Prin intermediul programei scolare sunt
stabilite:setul de cunostiinte, priceperile si deprinderile pe care trebuie sa
le dobandeasca elevii in anul de studiu respectiv, precum si succesiunea in
care acestea trebuie dobandite.
In elaborarea unei programe se tine
seama de anumite cerinte de ordin psihologic didactic metodic si stiintific.
Programa scolara are urmatoare
structura:
·
Nota de prezentare privitoare la scopurile si obiectivele
predarii acestei discipline, indicatii privind succesiunea materiei, structura
materiei, informatii privind materialul bibliografic si o serie de recomandari
facute de catre autorii programei
·
Obiectivele cadru care sunt obiective cu un grad ridicat de
generalitate si complexitate. Ele se refera la formarea unor capacitati si
aptitudini specifice disciplinei.
·
Obiective de referinta care specifica rezultatele asteptate
ale procesului de predare/invatare pe durata unui an scolar si urmaresc
progresul facut in dobandirea de competente de la un an la altul
·
Exemple de activitati de invatare care propun modalitati de
organizarea a activitatii in clasa
·
Continuturile reprezinta mijloacele prin care se urmareste
atingerea obiectiveleor cadru si a obiectivelor d ereferinta propuse.
Pentru clasa a X-XII se observa orientarea programeleo
spre programe centrate pe competente, tinad cont de dorinta integrarii imediate
a elevilor in activitatea productiva. Competentele sunt definite ca ansambluri
de cunostiite si deprinderi care permit identificarea si rezolvarea, in
contexte diferite a problemelor specifice unui domeniu.
La clasele a X-XII programa scolara consta din: o nota de prezentare,
competente generale, competente specifice, continuturi, valori si atitudini si
sugestii metodologice.
Competentele generale- Se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata
învăţământului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate
şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale
elevului.
Competentele specific si continuturile reprezinta componentele centrale ale
programei. Competentele specifice reprezinta etape in dobandirea competenteleor
generale si au associate unitati de continut.
Programa nu prevede insa specificarea unui numar de ore pentru fiecare tema
, stabirea timpului necesar fiind lasata la dispozitia profesorului , care va
tine cont de particularitatile fiecarui colectiv.
Materia specificata in cadrul programei pentru curriculum obligatoriu
trebuie sa asigure minimul de cunostiinte informatice pentru folosirea
echipamenteleo de calcul si rezolvarea de probleme specifice informaticii.
MANUALUL SCOLAR
Manualul scolar este principalul mijloc
didactic folosit in procesul de invatmaant. El reprezinta in mod detaliat materia
cuprinsa de programa scolara. Modificarea programei scolare atrage dupa sine
necesitatea eleborarii unui nou manual pentru disciplina respectiva.
Pentru profesori manualul scolar
indeplineste functia unui ghid care le ofera continuturile de predata si
anumite modele de predare. Profesorul poate sa completeze si sa depaseasca
manualul , prezentand informatii si din alte surse de informare (alte manuale,
articole de reviste, culegeri de probleme, alte lucrari de specialitate,
mijloace audio-vizuale).
Principalele obiective pentru
prezentarea in mod adecvat a unei teme in cadrul unui manual sunt:
·
sa stimuleze atentia elevului
·
sa precizeze corect si complet continutul in conformitate cu
programa analitica
·
sa sprijine in momentul potrivit directia gandirii elevului
·
sa consolideze gandirea algoritmica a elevului favorizand
munca independenta si creatoare
·
sa atraga prin calitatea prezentarii si tehnoredactarii
·
sa dea posibilitatea aprecierii rezultatelor obtinute in urma
procesului de invatare
O mare parte din functia manualului in
cadrul informaticii este preluat de calculator. Calculatorul poate indeplini
functile de comunicare de cunostiinte (help-ul) si de verificare (compilarea si
executia unui program), dar nu si de evaluare a nivelului de cunostiinte
acumulate.
In momentul de fata au aparut manualle
alternative dandu-i profesorului posibilitatea de a alege manualul in funstie
de nivelul clasei si de dorintele elevilor. Toate manualele alternative trebuie
sa respecte programa.
In prezent manualul poate fi completat
si de alte mijloace de comunicare de cunostiite:mijloace audio si audio-vizuale
specifice informaticii, acestea fiid calculatoare cu echipamnete periferice
deosebite cum ar fi sistemele multimedia, suporturi magnetice(dvd-urile),
retele de calculatoare si internetul.
PLANIFICAREA
CALENDARISTICA
Planificarea
calendaristica - este un
document administrativ alcatuit de profesor care asociaza într-un mod
personalizat elemente ale programei (obiective de referinta si continuturi,
respectiv competente si continuturi) cu alocarea de timp considerata optima de
catre acesta pe parcursul unui an scolar.
In elaborarea planificarii calendaristice este recomandata
parcurgerea urmatoareleor etape:
-
realizarea
asocierilor dintre obiectivele de referinta/ competente specifice si
continuturi
-
impartirea
in unitati de invatare
-
stabilirea
succesiunii de parcurgere a unitatilor de invatare
-
alocarea
timpului necesar pentru fiecare unitati de invatare in concordanta cu
obiectivele de referinta/ competentele specifice si continuturile vizate
Unitati de invatare
|
Obiect ref / comp specif
|
continuturi
|
Numar d eore
|
saptamana
|
obs
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
Semnificatiile rubricilor sunt:
-
unitatile
de invatare contin temele stabilite de profesor
-
Obiective
de referinta/competente specifice contine codurile obiectivelor de ref/ comp
specifice din programa scolara
-
Continuturile
sunt extrase din lista de continuturi a programei
-
Numarul
de ore alocate se stabileste de catre profesor in conformitate cu nivelul de
cunostiinte ale clasei
-
Observatii
se completeaza cu eventualele modificari de aplicarea efectiva la clasa
O planificare calendaristica intocmita corect trebuie sa
respecte structura recomandata, sa acopere integral programa scolara la nivelul
obiectivelor de ref/ comp specfice si continuturi si sa respecte numarul total
de ore alocat disciplinei prin palanul cadru.
PROIECTARE
UNITATII DE INVATARE
Unitatea de invatare are o structura omogena din punct de
vedere temtic, se desfasoara continuu pe o perioada de timp si se finalizeaza
prin evaluare. Ea este elementul generator al planificarii calendaristice.
Identificarea unitatilor deinvatre se face prin tema
acestora. Stabilirea temei s eface pe baza lecturii programei si este primul
pas in identificarea unitatilor de invatare in care va fi impartita materia pe
parcursul unui an scolar.
Proiectul unei unitati d einvatare
Scoala........
clasa/nr.ore
saptmana......
Disciplina........
saptamana/anul..........
Proiectul unitatii de invatare
Unitatea de invatare.....
Nr ore alocate.....
Continuturi
|
Obiective
|
Activitati de invatare
|
Resurse
|
Evaluare
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
In continuturi se
trec detalieri de continut necesare in explicarea modului de parcurgere a
materiei.
In obiective de
referinta/competente specifice se trec coduriledin programa scolara
Activitatile de invatare pot fi cele din programa scolara,
acestea putand fi completate modificate pe care profesorul le considera adecvate
pentru aingerea obiectiveleor propuse.
Resurse este rubrica din proiect care tine detalieri de timp,
loc si forme de organizare a clasei
In Evaluare se
metioneaza formele de evaluare ale elevilor, aplicate la clasa.
Este util ca
unitatea de invatare sa aiba o durata de 3-8 ore si sa fie finalizata prin
evaluare .
ELABORAREA OBIECTIVELOR OPERATIONALE
Tehnica de operationalizare a obiectivelor insemna
transpunerea obiectivelor formulate in termeni generali in expresie concreta
care sa permita identificarea si masurarea activitatii de invatare specificata
prin intermedioul obiectivului.
Un obiectiv operational insemna performanta sau
competenta de care va fi capabil un elev la sfarsitul unei lectii.
Obiectivele operationale au doua dimensiuni:una de continut,
care constituie obiectul invatatrii si una de forma, care indica sarcina de invatare
pentru elev.
Operationalizarea obiectivelor se realizeaza cu ajutorul
unor anumite reguli, numite modele de operationalizare.cel mai raspandit model
de operationalizare este cel al lui R.F. Mager.
Regula de operationalizare propusa de R.F. Mager
presupune respectarea urmatoarelor 3 cerinte in formularea unui obiectiv
operational:
a)
Specificarea
comportamentului final al elevului, care descrie rezultattul asteptat de la
elev. Ex: elevul sa enumere elementele componente ale unui sistem de calcul.
Comportamentul este de enumerare, iar domeniul de continut este reprezentat de
componentele unui sistem de calcul.
b)
Descrierea
conditiilor de realizare a obiectivului, care reprez cadrul de manifestare a
comportamnetului final. Ex: elevul identifica elementele componente ale unui
sistemelor de calcul pe trei exemple
concrete (3 calc din laborator)
c)
Specificarea
nivelului de reusita minima, care indica raspunsul elevului, fara de care nu se
poate trece la o noua treapta de invatare.Ex:elevul sa enumere 3 echipamente
periferice.
Pentru lectia cu titlul „instructiuni alternative ale
limbajului C” obiectivele operationale sunt:
-
elevul
sa enumere instructiunile alternative
-
Elevul
sa prezinte sintaxa instructiunilor alternative
-
Elevul
sa prezinte semantica instructiunilor alternative
-
Elevul
sa identifice problemele care necesita folosirea instructiunilor alternative
-
Elevul
sa utilizeze instructiunile alternative pentru rezolvarea unor problerme
concrete
Obiectivele operationale indeplinesc urmatoarele functii:
a)
De
organizare si reglare a procesului didactic
b)
De
anticipare a rezultatelor predarii-invatarii
c)
De
evaluare
PROIECTAREA SI APLICAREA CDS LA
INFORMATICA
CDS vizeaza formarea competentelor specifice nevoilor
pietei fortei de munca
-optional de aprofundare- este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina
studiata in trunchiul comun, care urmareste aprofundarea
obiectivelor/competentelor din
curriculum-u nucleu prin noi unitati de continut
-optionalul de extindere- este acel tip de CDS derivat dintr0o disciplina
studiata in trunchiul comun, care urmareste extinderea obictivelor-cadru/componentelor
generale din cirriculum-ul nucleu prin noi obiective de referinta/competente
specifice si noi continuturi
-optional ca disciplina noua- introduce noi obiecte de studiu, in afara
acelora prevazute in trunchiul comun la un anumit profil si specializare, sau
teme noi, care nu se regasesc in programele nationale.
ABORDAREA INTRA-, INTER- SI
TRANSDISCIPLINARA A CONTINUTURILOR LA
LECTIILE DE INFORMATICA
Interdisciplinaritatea asigura un anumit grad de integrare intre diferite
domenii de cunoastere si permite schimburi de ordin conceptual si metodologic,
precum si utilizarea unui limbaj comun si se refera la transferul metodelor
dintr-o disciplina intr-alta. Se pot distinge trei grade de
interdisciplinaritate: aplicativ, epistemologic, generator de noi discipline.
Colaborare dintre stiinte.
Transdisciplinaritatea vizeaza integrarea selectiva a mai multor discipline
de invatamant, intr-o disciplina noua, de sinteza (cibernetica), permitand
predarea integrala a informatiilor si
priveste ceea ce se afla in acelasi timp si intre discipline si inautru
diverselor discipline. Din confruntarea intre discipline, a fenomenelor si
proceselor complexe, transdisciplinaritatea face sa apara noi puncte de
intersectie intre discipline. Finalitatea ei este intelegerea lumii prezente,
unul din imperativele sale fiind unitatea cunoasterii.
Preocuparea pentru o singura disciplina a fost inlocuita cu realizarea unei
realitati complexe a carei clarificare necesita comportarea unui intreg evantai
de dimensiuni si perspective ale cunoasterii.
Intradisciplinaritatea, interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea
sunt sagetile ale unuia si aceluiasi arc cel al cunoasterii.
•
opţionalele la nivel de disciplină precum şi cele integrate sunt
elaborate conform metodologiei, având: argument, obiective de
referinţă/competenţe, listă de conţinuturi, planificări calendaristice, forme
de evaluare, bibliografie şi sugestii metodologice;
METODE DIDACTICE
Metodele sunt definite ca fiind cai de urmat in vederea atingerii unor
scopuri instructiv- educative.
Metodele specifice predarii informaticii indeplinesc urmatoarele functii:
-
Functia
cognitiva
-
Functia
normativa care arata”cum” sa se predea si „cum ” sa se invete
-
Functia
motivationala care urmareste cresterea interesului cu privire la modul de
functionare al calculatorului si a modului in care se realizezaza comunicarea
intre calculator si utilizator
-
Functia
formativ-educativa care urmareste formarea deprinderilor de manipulare a
tehnicilor de programare
Metodele utilizate in predarea orelor de informatica sunt:
a)
Metode
de comunicare orala:
-
Expozitive:
explicatia,descrierea, instructajul, prelegerea
-
Conversative:
conversatia , discutia colectiva, asaltul de idei, problematizarea, metoda
descoperirii
-
Metode
bazate pe lectura textului scris: lucrul cu manualul si alte carti
b)
Metode
de explorare a realitatii:
-
metode de explorare direct: observarea
sistematica si independenta, experimentul, studiul de caz
-
metode de explorare mijlocita: demonstratia,
modelarea
c)
Metode
bazate pe actiune:
-
Metode
bazate pe actiunea reala: exercitiul, lucrari practice, proiecte
d)
Metode
de rationalizare a predarii si invatarii
-
Algoritmizarea
OBSERVAREA: metoda observatiei se bazeaza pe observarea atenta si
sistematica a obiectelor si fenomenelor in vederea descrierii, explicarii si
interpreatarii lor. Aceasta metoda reprezinta o cale de obtinere de noi
infromatii, dar si un exercitiu de analiza, sinteza si de formare a unor
deprinderi de investigare.
Ca metodă de învăţământ, observarea este intenţionată,
organizată şi sistematică.
Cerinţe în utilizarea acestei metode: existenţa unor
obiective clare şi a unor sarcini concrete; asigurarea unui caracter riguros şi
sistematic (eşalonată în timp, pe perioade distincte, desfăşurată după un
plan); antrenarea cât mai multor analizatori în activitatea de observare;
asigurarea unei atitudini active a elevilor pe parcursul observării (efectuează
analize, comparaţii, clasificări.); consemnarea riguroasă a rezultatelor (în
caiete, fişe.); prelucrarea şi interpretarea datelor observate; valorificarea
informaţiilor obţinute în activităţi ulterioare.
Ex: prezentarea componentelor unui sistem ce calcul, iar
elevii il pot observa practic in laborator.
EXERCITIUL:
consta in efectuarea constienta
si repetata a unor actiuni si operatii. Este o modaliatte eficienta de formare
de noi deprinderi de natura intelectuala, de o mai buna intelegere a
cunostiitelor teoretice, de consolidare a cunostiitelor si deprinderilor
dobandite anterior, prevenire a uitarii, de asigurare a capacitatii operatorii
a cunostiintelor, de dezvoltare a operatiilor mintale, de dezvoltare a unor
capacitati intelectuale si fizice, de dezvoltare a capacitatilor creative.
Pot fi utilizate:
-
Exercitii
introductive pentru dobandirea de noi cunostiite
Exemplu: pentru predarea instructiunii de atribuire: Care atribuiri sunt
corecte?
Int a,c=0;
float b=3.2;
a=b a=c
a=3 a==4
-
Exercitii
de baza sunt mai mult folosite in cadrul aplicatiilor practice de laborator
pentru repetarea unor operatii pana la obtinerea automatismului dorit, pentru
fixarea si consolidarea cunostiintelor.
Exemplu: sa se scrie un program care
rezolva ecuatia de gradul II.
-
Exercitii
de consolidare sunt utilizate in cadrul lectiilor de fixare si consolidare
pentru insusirea corecta a notiunilor predate. De obicei sunt exercitii in care
se verifica daca sunt insusite corect definitiile si posibilitatile de
utilizare a notiunilor respective.
Exemplu: determinarea arborelui partial de cost minim asociat unui graf,
folosind algoritmul lui Kruskal.
Daca in clasificarea exercitiilor se foloseste drept criteriu sarcina
didactica, in cadrul orelor de informatica sunt utile urmatoarele tipuri de
exercitii: de comunicare, de control si autocontrol al procesului de instruire,
de problematizare, de algoritmizare
Daca in clasificarea exercitiilor se foloseste drept criteriu gradul de interventie
al cadrului didactic, exercitiilor pot fi: dirijate, autodirijate, combinate
In rezolvarea unui exercitiu se tine seama de: analiza initiala, rezolvarea
propriu-zisa, verificarea solutiei
Exemplu: descrierea celor 3 etape pentru descompunerea unui numar in
factori primi.
MODELAREA: consta in folosirea unor metode didactice pentru ca
elevii sa descopere anumite propietati,
informatii sau relatii dintre obiecte si fenomene. Modelul didactic este
un sistem artificial, construit prin analogie cu cel real (originar), din care
reţine numai trăsăturile esenţiale, semnificative. Modelul constituie deci o
simplificare, o schematizare a realului. Investigând modelul, operând cu
acesta, elevii dobândesc informaţii despre sistemul originar.
Profesorul de informatica poate folosi, drept modele,
diagramele de sintaxa pentru predarea instructiunilor unui limbaj, poate crea
programe care sa implementeze diferiti algoritmi si pe baza timpului de calcul
necesar, elevii sa descopere algoritmul optim din punct de vedere al timpului
de lucru.
Modelarea poate fi folosita si in procesul de scriere al
algoritmilor. Etapa cea mai importanta este cea de descoperire a
algoritmului-model, urmata de aceea a modului de organizare a datelor.
Modelele indeplinesc functii cognitive si euristice,
deoarece ii pune pe elevi in situatia de a gandi si de a investiga fapte care-i
conduc la descoperirea unor adevaruri. Dezavantajele metodei sunt derivate din
caracterul de aproximatie al modelului.
În funcţie de nivelul de abstractizare, pot fi delimitate
mai multe forme de modelare, cărora le corespund diferite tipuri de modele :
modelarea prin similitudine, care se bazează pe utilizarea de modele materiale
(machete, mulaje), care reproduc cu fidelitate sistemul real, dar la alte
dimensiuni (de obicei mai mici); modelarea prin analogie, care utilizează
modelele ideale (abstracte), cum ar fi modelele grafice (modelul grafic al
grafului) sau modelele matematice (formule, ecuaţii, scheme matematice);
modelarea simulatorie, care valorifică modelele simulatoare (simulacre) ale
unor fenomene, procese, acţiuni prezentate, de exemplu, prin intermediul unor
filme didactice.
Modelarea
analogică nu
presupune o asemănare perfectă cu originalul, ci numai folosirea unei analogii. Momentele cunoaşterii în procesul
modelării sunt:
• Trecerea de la original
la model.
• Transformarea modelului
sau experimentarea pe model.
• Transferul pe original a
rezultatelor obţinute pe model.
Verificarea experimentală pe original a
proprietăţilor obţinute pe model.
Trecerea de la original
la model se face prin simplificare. Se
impune ca simplificarea să nu fie exagerată, pentru a nu se omite trăsăturile
esenţiale ale originalului.
O gama variata de probleme sunt rezolvate prin tehnica
backtracking. Pentru rezolvarea unei prob folosind aceasta tehnica elevul are
nevoie de un model reprezentat de un program, ca cel de generare a
permutarilor, sau cel de rezolvare a problemei celor n dame –care se pot
adapta, cu mici modificari, astefel incat sa rezolve alte probleme. Un alt
exemplu poate fi constituit de problemele care utilizeaza structurile de date
de tip lista liniara, elevul trebuie sa cunoasca subprogramele pentru
implementarea operatiilor specifice acestor structuri de date.
PROBLEMATIZAREA: Esenţa acestei metode constă în crearea, pe parcursul
învâţării, a unor „situaţii-problemă” şi rezolvarea acestora de către elevi
care, pornind de la cunoştinţe anterior însuşite, ajung la adevăruri noi. Noile
cunoştinţe nu mai sunt astfel „predate” elevilor gata elaborate ci sunt
obţinute prin efort propriu. „Situaţia-problemă” este de obicei definită ca un
conflict care se declanşează între datele vechi şi datele noi pe care le
primeşte elevul . Se creează astfel o stare de nelămurire, de curiozitate care
declanşează activitatea de cunoaştere, de rezolvare a problemei, prin formulare
de ipoteze, verificarea lor şi desprinderea unor concluzii.
Instruirea prin problematizare se poate realiza la
diferite nivele: expunerea problematizată de către profesor a materialului de
învăţat; crearea de către profesor a unei situaţii problemă şi rezolvarea ei de
către elevi împreună cu profesorul; Crearea de către profesor a unei situaţii
problemă şi rezolvarea ei de către elevi în mod independent; sesizarea şi
rezolvarea problemei de către elevi.
Problematizarea este o metodă cu un înalt potenţial
formativ; ea contribuie la dezvoltarea operaţiilor gândirii, a capacităţilor
creatoare, la cultivarea motivaţiei intrinseci, la educarea independenţei şi
autonomiei în activitatea intelectuală.
Se evidentiaza urmatoarle etape in rezolvarea unei situatii problema:
-
Prezentarea
problemei
-
Definirea
problemei de catre elev in sensul distingerii caracteristicilor esentiale ale
situatiei, insusirii enuntului, stabilirii legaturii dintre date
-
Formularea
de catre elev a anumitor criterii sau ipoteze care pot fi aplicate in gasirea
solutiei
-
Verificarea
succesiva a unor asemenea ipoteze si gasirea solutiei
Exemplu: Sa se precizeze daca un numar natural n este prim sau nu.
Divizorii lui n pot fi cuprins intre:
a)
2
si n-1;
b)
2
si [n/2]
c)
2
si sqrt(n)
Care este solutia optima?
DEMONSTRAREA: urmareste formarea unui bagaj cat mai bogat de imagini si
reprezentari pe baza caruia sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii
in esenta fenomenelor studiate, precum si familiarizarea elevilor si efectuarea
si indeplinirea corecta a unor actiuni, formarea de deprinderi si
comportamente. Indiferent de forma aleasă, în utilizarea demonstraţiei se cer
respectate următoarele cerinţe de bază: alegerea unui material demonstrativ
semnificativ, reprezentativ şi accesibil; asigurarea receptării acestuia în
bune condiţii de către întreaga clasă prin aşezarea corespunzătoare a elevilor
în clasă şi prin corecta poziţionare a cadrului didactic;
Putem folosi aceasta metoda si in sensul demonstratiei cu ajutorul
materialului intuitiv, care presupune utilizarea obiectelor reale, utilizarea
materialului grafi(planse, scheme), utilizarea retroproiectorului si a
materialului tiparit, utilizarea calculatorului(imagini, multimedia, power
point). De exemplu in predarea notiunii de grafuri pot fi folosite programe
pentru reprezentarea grafica a acestora. Un alt mijloc didactic intuitiv este
Internetul
Un rol deosebit il joaca intuitia, materialul intuitiv fiind folosit
frecvent.
In cadrul orelor de informatica folosim cel mai adesea demonstratia logica,
care realizeaza fundamentarea logica a unor adevaruri. Metoda se foloseste in
predarea- invatarea tehnicii de programare Greedy, care necesita demonstrarea
faptului ca algoritmul intuit este cel care rezolva corect problema propusa.
INVATAREA PRIN DESCOPERIRE:in descoperire se urmareste cautarea si aflarea solutiei.
La orele de informatica elevii trebuie sa descopere noi algoritmi pentru
rezolvarea unei probleme.
FORME DE ORGANIZARE A
ACTIVITATII DIDACTICE
După numărul elevilor care participă la realizarea
sarcinii, activitatea elevilor poate fi organizată: frontal; pe grupe;
individual.
Activitatea frontală
desemnează modul de organizare în care profesorul lucrează direct cu
întreaga clasă. Accentul cade, în acest caz, pe activitatea cadrului didactic,
care dirijează şi îndrumă activitatea elevilor. Elevii au mai mult un rol pasiv
şi nu există posibilităţi de diferenţiere a instruirii.
Activitatea pe grupe. Grupele sunt constituite prin
divizarea colectivului clasei şi funcţionează doar pe parcursul realizării unei
sarcini. Fiecare grupă îşi desfăşoară activitatea independent de celelalte,
prin cooperarea dintre membrii săi.
În funcţie de componenţa lor, grupele pot fi: omogene
(alcătuite din elevi de acelaşi nivel de pregătire); eterogene (alcătuite din
elevi de nivele diferite de pregătire).
Opţiunea pentru un anumit tip de grupă este determinată
de obiectivele urmărite, căci fiecare tip de grupă prezintă atât avantaje cât
şi dezavantaje.
Organizarea pe grupe a elevilor se realizează în anumite
etape ale lecţiei, de exemplu dobândirea sau consolidarea cunoştinţelor, prin
efectuarea de experimente, de observaţii, elaborare de proiecte, analiză de caz
etc. Sarcina de lucru poate fi comună,
identică pentru toate grupele sau diferenţiată de la o grupă la alta.
Condiţia esenţială a eficienţei activităţii grupelor este
iniţierea elevilor în tehnicile colaborării.
Activitatea individuală presupune ca fiecare elev din
clasă să realizeze sarcini şcolare independent de colegii săi să rezolve
exerciţii, probleme, studiază un text, lucrează la calculator, efectuează un
experiment). Sarcinile de lucru pot fi în acest caz: comune pentru toţi elevii
din clasă, diferenţiate pe categorii de elevi, individualizate (personalizate).
În cadrul aceleaşi lecţii, pot fi întâlnite două sau
chiar trei modalităţi de organizare a activităţii elevilor.
Deşi activitatea frontală predomină în practica şcolară,
date fiind dezavantajele pe care aceasta le prezintă, se impune alternarea ei,
de câte ori condiţiile concrete o permit, cu activitatea pe grup sau
individuală.
MIJLOACE DE
INVATAMANT
Realizarea obiectivelor procesului de învăţământ impune
ca necesară, în diferite etape ale învăţării, intuirea obiectelor, proceselor,
fenomenelor realităţii, fie direct, fie prin intermediul unor substitute.
Totodată, formarea unor priceperi şi deprinderi solicită prezenţa unor
suporturi materiale pentru exersarea acţiunilor.
Există astfel în învăţământ o diversitate de asemenea
“instrumente pedagogice” numite mijloace de învăţământ.
Mijloacele
de învăţământ reprezintă
ansamblul de obiecte, dispozitive, aparate care contribuie la desfăşurarea
eficientă a activităţii didactice. Ele sunt resurse materiale ale procesului de
învăţământ, selecţionate din realitate, modificate sau confecţionate în vederea
atingerii unor obiective pedagogice
Clasificarea mijloacelor de învăţământ are drept criteriu
funcţia pedagogică îndeplinită.
Se desprind astfel
următoarele categorii:
A. Mijloace informativ–demonstrative, care facilitează
dobândirea informaţiilor, formarea reprezentărilor şi noţiunilor:
1. mijloace sau reprezentarile figurative: planse, folii
pentru retroproiector si imagini audiovizuale;
2. reprezentari simbolice: schme logice, diagrame, desene
pe tabla.
B. Mijloace de exersare şi formare, necesare formării
priceperilor şi deprinderilor sau cultivării capacităţilor creatoare. Din
această categorie face parte calculatorul.
C. Mijloace thenice audio-vizuale: echipamente harware si
produse software.
D. Mijloace de evaluare a performanţelor şcolare, care
cuprind: teste, programe pentru verificarea cunostiintelor implemenatate pe
calculator.
Mijloacele de învăţământ dispun de un însemnat potenţial
pedagogic. Dimensiunile acestui potenţial pedagogic pot fi conturate prin
evidenţierea funcţiilor pe care aceste mijloace le pot îndeplini în activitatea
instructiv–educaţională.
Funcţii ale
mijloacelor de invatamanat:
- funcţia de comunicare: mijloacele de învăţământ pot
transmite un volum mare de informaţii, într-un timp scurt şi într-o formă
accesibilă şi atractivă;
- funcţia demonstrativă: mijloacele de învăţământ asigură
un suport concret–senzorial, necesar înţelegerii proceselor şi fenomenelor,
cărora, prin tehnici specifice, le pot mări sau micşora dimensiunile, le pot
accelera sau încetini ritmul real de desfăşurare sau le pot simplifica şi
schematiza structura;
- funcţia motivaţională: mesajele audio-vizuale pot
sensibiliza elevii pentru problemele studiate, le pot stimula interesele de
cunoaştere, cultivând astfel motivaţia pentru activitatea şcolară;
- funcţia formativă: dirijaţi să recepteze corect mesajul
audio-vizual, elevii îşi dezvoltă atenţia, spiritul de observaţie, capacitatea
de analiză, sinteză;
- funcţia de evaluare a performanţelor şcolare,
eliminându-se, în acest fel, o serie de factori ai subiectivităţii în notare;
- funcţia de şcolarizare substitutivă: prin intermediul
emisiunilor de radio, televiziune şi mai ales al calculatorului, se poate
realiza un învăţământ la distanţă.
De cele mai multe ori, acelaşi mijloc de învăţământ poate
îndeplini mai multe funcţii pedagogice. Actualizarea şi realizarea acestora la
parametrii superiori este condiţionată de corecta lui integrare într-o
strategie didactică.
La o lecţie sau capitol (temă) se utilizează de regulă
mai multe mijloace de învăţământ. Ele alcătuiesc un complex de mijloace de
învăţământ (complex multimedia), îndeplinind următoarele condiţii: sunt
subordonate realizării aceloraşi obiective; sunt în relaţii de complementaritate.
Integrarea mijloacelor de învăţământ în strategii
didactice adecvate.
În general, se parcurg trei etape:
a) pregătirea elevilor în vederea receptării mesajului
didacto-vizual, ceea ce presupune: stimularea atenţiei, a curiozităţii; actualizarea
unor cunoştinţe anterior învăţate; orientarea elevilor în vederea receptării
optime a mesajului audio-vizual (elevii află ce au de urmărit, cum să
consemneze informaţiile );
b) utilizarea efectivă a mijlocului de învăţământ,
urmărindu-se activarea elevilor pe parcursul utilizării;
c) valorificarea informaţiilor dobândite în urma
utilizării mijlocului de învăţământ, prin activităţi ulterioare (conversaţie,
efectuarea unei teme).
Informatizarea societăţii determină pătrunderea
calculatorului în instituţiile de învăţământ. Calculatorul poate fi folosit în
şcoală pentru activităţi de: predare-învăţare-evaluare; cercetare;
administraţie, gestiune.
Raportat la procesul de învăţământ, calculatorul
constituie mijlocul de învăţământ cel mai nou şi mai complex. El este utilizat:
în predarea informaticii, mijlocind învăţarea elevilor în utilizarea unor
tehnici de comunicare; în predarea celorlalte discipline şcolare, determinând o
nouă formă de concepere şi realizare a învăţării, denumită instruirea asistată de
calculator.
În acest context, calculatorul devine o resursă
valoroasă, care generează o serie de avantaje
precum:
- posibilitatea
furnizării unor informaţii de calitate, în baza unor programe elaborate de
echipe multidisciplinare;
- posibilitatea de a dirija învăţarea unui număr mare de
elevi/studenţi, acordându-le o asistenţă pedagogică de calitate;
- posibilitatea individualizării învăţării prin
respectarea ritmului de lucru şi a nivelului de pregătire al fiecărui elev;
- posibilitatea realizării unui învăţământ „la distanţă”
pentru diferite categorii de elevi/studenţi.
Cu ajutorul calculatorului pot fi prezentate: informaţii;
aplicaţii, exerciţii, probleme; jocuri didactice; simularea unor
procese/fenomene; itemi de evaluare/autoevaluare;
Eficienţa instruirii asistată de calculator depinde de:
calitatea programelor; competenţele didacto-metodice şi tehnice ale cadrului
didactic; competenţele tehnice ale elevilor.
Aparitia Internetului a accelerat calea spre utilizarea noilor tehnologii
si a favorizat deschiderea spre noi forme s intereactiunii intre elev, profesor
si disciplina de invatamant.
Organizarea activitatii in
laborator
Laboratorul reprezinta mediul de instruire, cadrul in care elevii vor
desfasura activitati complexe care vizeaza:
-simularea unor fenomene fizice, chimice
-demonstrarea cunostintelor teoretice
-aplicarea cunostintelor teoretice in rezolvarea unor probleme practice
-exersarea unor priceperi si deprinderi practice
-realizarea practica a unor produse
Laboratorul scolar reprezinta mediul in care sub coordonarea si
supravegherea profesorului, elevii vor provoca si experimenta fenomene pentru a
le observa diferitele lor manifestari si vor desfasura activitati de cercetare
stiintifica. Dotat cu mobilier specific si aparatura de experimentare, in
laboratorul de specialitate se vor desfasura cu precadere lectii de formare de
priceperi si deprinderi, in care elevii sunt antrenati sa experimenteze, sa
modeleze, sa utilizeze aparatura delaborator. Activitatea se va desfasura in
special pe grupe. Dotare: filme didactice, video proiector, acte normative,
material bibliografic de specialitate, fise de lucru pentru elevi, foi de
platforma, indrumar de laborator, planse, machete, panouri, panopli, aparate
demontate, subansambluri componente de aparate, seturi de scule, echipamente
tehnice audiovizuale, truse electronisti, aparate de masura, standuri pentru
lucrari aplicative. Laboratorul trebuie astfel organizat incat sa dispuna de o
sala de lucru si o incapere anexa.
Alegerea manualului, a produselor
soft (sistem de operare, medii de programare) si a auxiliarelor didactice
necesare
Mijloacele de invatamant reprezinta un ansamblu de obiecte, dispozitive,
aparate care contribuie la atingerea obiectivelor operationale. Orice mijloc de
invatamant dispune de un potential pedagogic care este actualizat prin
strategii variate integrate in activitatea didactica ducand astfel la
realizarea unor functii pedagogice
diverse, cum ar fi:
-sensibilizare-motivare pentru tema
-prezentare de informatii noi
-confirmarea informatiilor
-sintetizarea informatiilor
-prezentarea unei situatii problema
-prezentarea unui caz destudiat
-vizualizarea unor experiente demonstrative
-realizarea conexiunii inverse
-evaluarea-autoevaluarea
Tipuri de mijloace de invatare
si caracteristicile lor
1. mijloace
informative-demonstrative (contribuie la transmiterea informatiilor
-aparate de masura, calculatorul (sunt preluate din realitate, ofera o
demonstratie pe viu)
-machete (sunt confectionate special in scopuri didactice)
-planse (sunt reprezentate intr-un singur plan si au grade diferite de
schematizare)
2. mijloace de exersare si formare
(contribuie la formarea priceperilor si deprinderilor)
-sisteme de calcul (sunt in dotarea laboratoarelor, permit efectuarea unor
exercitii necesare formarii priceperilor si deplinderilortehnice)
-pise de construit sistemul de calcul (permit formarea reprezentarilor
spatiale si a abilitatilor tehnice)
3. mijloace de rationalizare a
timpului la lectie (se utilizeaza in scopul eficientizarii timpului in
cadrul lectiilor)
-copiatoare
-fise de lucru
4. mijloace de evaluare a
rezultatelor invatarii (ajuta la evaluare)
-teste standardizate (se utilizeaza pentru ferificarea cunostintelor)
5. mijloace moderne audio-video
-filme didactice ( au o mare putere de sugestie, starnind interesul si
curiozitatea elevilor
-calculatorul (permite vizualizarea unor procese desfasurate in timp)
Valorificarea retelei inernet
ca resursa educationala
Aparitia Internet-ului a reprezentat unul dintre pasii cei mai
semnificativi in dezvoltarea calculatoarelor si a comunicatiilor.
Un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care impreuna cu miile
de calculatoare individuale si milioanele de utilizatori, constituie comunitatea
INTERNET care are la dispozitie un mediu informational si de calcul cu foarte
multe servicii informatice si resurse.
Pentru institutiile de invatamant, Internetul are un rol deosebit in
activitatea educationala si de perfectionare profesionala
Internetul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi,
componente fizice si sisteme de operare Putem spune ca Internetul este si un
mediu informational si de calcul cu foarte bogate servicii si resurse,
biblioteci, baze de date, dar in acelasi timp reprezinta si o imensa comunitate
de persoane din toate domeniile vietii economico - sociale, gata sa raspunda la
solicitari, sa asculte parerea altora si sa partajeze informatiile.
-Sursa inepuizabila de informatii din cele mai diverse domenii
-Posibilitati deosebite pentru educatie, invatamant si perfectionare
profesionala
EVALUAREA
Evaluare scolara reprezinta un sistem de conceptii, principii, tehnici
referitoare la masurarea si aprecierea rezultatelor obtinute in activitatea de
invatamant in general si cu deosebire a rezultatelor scolare.
Evaluare scolara indeplineste urmatoarele functii:
a)
Functia
de constatare si diagnosticare a performantelor obtinute de elevi;
b)
Functia
de reglare si perfectionare a procesului de predare-invatare pe baza
informatiilor obtinute ca urmare a evaluarii
c)
Functia
de predictie si decizie care se refera la modul in care se vor desfasura pe
viitor activitatile didactice
d)
Functia
de selectie si clasificare a elevilor in raport cu rezultatele scolare obtinute
e)
Functia
formativ –educativa de ameliorare a metodelor folosite de elevi de stimulare si
ameliorare a invatarii
Dupa volumul de informatii acumulate de catre elevi care constituie
obiectul evaluarii s-au stabilit urmatoarele tipuri de evaluare:
-
Evaluare
partiala care verifica un volum redus de cunostiinte
-
Evaluare
globala care verifica un volum mare de cunostiinte, deprinderi si priceperi
In functie de momentul in care se face evaluarea distingem:
-
Evaluare
initiala la inceputul unei perioade de instruire
-
Evaluare
finala la sfarsitul unei etape de instruire
Dupa modul in care se integreaza evaluarea in procesul didactic cunoastem:
-
evaluarea
initiala care se realizeaza la inceputul unui program de instruire cu scopul
de a stabili nivelul de pregatire al elevilor, pentru a
hotara astfel strategia didactica astfel incat acestia sa se poata integra in
activitatea urmatoare
-
evaluare
continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului
instructiv-educativ –are un caracter permanent si profesorul este preocupat de
2 operatii: comanda si control. Se va observa cum se desfasoara procesul de
invatamant si eventualele perturbatii care apar in desfasurarea acestuia.
Aprecierea rezultatelor se face prin raportarea la obiectivele operationale.
Aceasta evaluare are avantajele: stimuleaza elevii pentru invatare, previne
eventualele goluri in pregatire, dezvolta capacitatea de autoevaluare
-
evaluare
sumativa care se relizeaza la incheierea unei etape lungi de instruire- are un
caracter retroactiv oferind informatii asupra unor activitati care s-au
desfasurat deja. Acest tip de evaluare stimuleaza elevii sa recapituleze
intreaga materie, dezvolta capacitatea de analiza si sinteza si reflecta
nivelul de performanta atins de elevi.
Obiectivele:
- evaluarea
obiectivelor curriculare si a strategiilor educationale utilizate in scopul
rezolvarii acestora
-evaluarea
activitatii de predare-invatare, a strategiilor didactice si a metodelor de
invataman
-evaluarea
nivelului structurilor psihice ale elevilor
-evaluarea
performantelor profesionale
-evaluarea
intregului sistem de invatamant
-informarea
elevilor, a parintilor si a societatii cu privire la rezultatele obtinute si
asupra cauzelor nerealizarii obiectivelor curriculare propuse
Instrumente clasice si moderne
(alternative ) de evaluare
Clasice
1. probe orale
(chestionar/examinare orala)- este frecventfolosita de profesori si are
avantajul ca favorizeaza dialogul, elevul avand posibilitatea sa-si justifice
raspunsul, sa participe la confruntarea de idei si opinii in cadrul clasei
2. probe scrise – sunt preferate
de multi elevi si profesori pentru ca:
-asigura un grad mai mare de obiectivitate la notare
-ofera elevilor mai emotivi, sau care gandesc mai lent, posibilitatea de a
prezenta toate cunostintele
-asigura evaluarea unui numar maimare de elevi intr-un timp scurt
-intrebarile au acelasi grad de dificultate pentru toti elevii si verifica
acelasi continut
-favorizeaza realizarea compararii rezultatelor
3. probe practice se
folosesc pentru a evalua capacitatea
elevilor de a aplica anumite cunostinte teoretice in rezolvarea unor probleme
practice, gradul de stapanire a unor priceperi si deprinderi
Moderne
Ofera elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu numai ca au asimilat
un ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati
de a opera cu respectivele cunostinte.
-observarea sistematica a
activitatii si comportamentului elevilor- in activitatea pe care o desfasoara
zilnic la clasa, profesorul obtine prin intermediul acestei metode informatii
relevante asupra performantelor elevilor din perspectiva capacitatii lor de
actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun
-investigatia este o metoda
complementara de evaluare prin care se obtin informatii cu privire la
capacitatea elevului de a aplica in mod original, creativ, cunostintele
asimilate in situatii noi si variate
-proiectul este ometoda complexa de evaluare, recomandata mai ales in
cadrul evaluarii sumative si se poate realiza individual sau in grup
-portofoliul este o metoda si un
instrument de evaluare complex, integrator, flexibil pri care profesorul
urmareste progresul realizat de elev la o disciplina in plan cognitiv,
atitudinal, comportamental de-a lungul uni semestru sau an scolar
-autoevaluarea este o metoda
prin care se urmareste inregistrarea imaginii elevului, care astfel nu se mai
reduce la judecatile de evaluare emise de catre profesor
Metode si procedee de evaluare:
La orele de informatica metodele si procedeele de eveluare sunt
diverse(probe orale, probe scrise, probe practice) si se aleg in functie de
tipul de lectie care se proiecteaza.
Chestionarea orala: verificarea este forma de evaluare cel mai des folosita.
Ea este o forma a conversatiei prin care profesorul urmareste volumul si
cantitatea cunostiintelor, priceperilor si deprinderilor elevilor. Este
favorizat dialogul, elevul putand sa participe la o confruntare de idei cu
intreaga clasa, avand astfel posibilitatea de a-si argumenta propriile puncte
de vedere, iar profesorul poate detecta si corecta imediat erorile aparute. Probele
orale au si dezavantaje: intrebarile nu au toate acelasi grad de dificultate,
elevii emotivi pot fi dezavantajati, poate interveni subiectivismul
profesorului in aprecierea rezultatelor.
Intrebarile pentru acest tip de evaluare se vor formula intr-o forma
simpla, clara si urmaresc repreducerea cunostiinteleor, interpretarea si
prelucrarea lor.
Chestionarea orala se poate face la lectiile de dobandire si insusuire a
noilor cunostiinte, in etapa de reactualizare a notiunilor predate in lectia
anterioara sau in etapa de fixare a noilor cunostiinte.
Exemplu:
1.
ce
este un algoritm?
Un algoritm este o succesiune de operatii care prelucreaza datele initiale
si intermediare pentru a obtine datele finale ale unei probleme.
2.
Enumerati
caracteristicile algoritmilor
Caracteristicile alg sunt: generalitatea, finitudinea , claritatea
Lucrarile scrise: permit verificarea unui numar mare de elevi intr-un timp
relativ scurt. Lucrarea scrisa acopera un volum mare de cunostiinte, fiecare
elev putandu-si arata nivelul cunostiintelor independent.
Lucrarile scrise pot fi orientate pe un obiectiv, avand o durata scurta(15
min), pot evalua lectia curenta(extemporal), un sistem de lectii sau materia
unui semestru(teze). Dezavantajul principal al lucrarilor scrise este faptul ca
profesorul nu poate interveni imediat pentru a corecta erorile aparute. Sunt si
avantaje: elevii emotivi se pot concentra mai bine, intrebarile au acelasi grad
de dificultate pentru toti elevii, asigura un grad mai mare de obiectivitate in
notare.
Exemplu: lucrare scrisa la unitatea de invatare „principiile programamrii
structurate”:
1.
Definiti
structura alternativa cu ajutorul
schemelor logice si prezentati modul sau de functionare
2.
Definiti
structurile repetitive cu ajutorul pseudocodului si prezentati modul lor de
functionare
3.
Se
citesc pe rand n numare reale. Sa se calculeze produsul celor care sunt
duferite de 0. Rezolvati problema in pseudo-cod si cu ajutorul schemelor logice
Proba
practica: este caracteristica disciplinelor de informatica. Se pot
desfasura in mai multe forme: scrierea unor programe, editarea de texte pe
calculator-pe durata unei ore; aplicatii complexe care necesita un interval mai
mare de timp, eventual si munca in echipa.
Instrumente de evaluare
Pentru a realiza o evaluare eficienta, instrumentele de
evaluare(extemporale, teze , teste) trebuie sa indeplinesca urm cerinte:
a)
Validitatea
- este precizia cu care instrumentul si-a propus sa masoare performantele
elevilor. Ca instrumentul de evaluare sa fie valid intai trebuie sa stabileasca
ce isi propune sa evalueze si apoi sa precizeze sarcinile de lucru care vor fi
date elevilor.
b)
Fidelitatea
este calitatea de a produce rezultatte asemanatoare in urma aplicarii, in
conditii identice, aceluias grup de elevi
c)
Obiectivitatea
reprez gradul de oncordanta intre aprecierile facute si rezultatele reale
obtinute
d)
Aplicabilitatea
desemneaza calitatea testului de a fi administrat si interpretat cu usurinta
ITEMI: prin item
intelegem intrebarea, formularea acesteia si raspunsul asteptat
Clasificare:
1.
Itemi
obiectivi: testeaza cunoasterea, intelegerea si aplicarea
cunostintelor dobandite
Caracteristici: evalueaza un volum mare de continut; necesita explicatii la
inceput; timp scurt de raspuns; asigura obiectivitatea notarii.
-
cu alegere multipla
-
Cu
alegere duala
-
De
tip cauza –efect
-
Cu
modificarea alternativei
-
De
asociere( alegere a perechii)
-
De
ordonare
-
De
grupare dupa caracteristici
2.
Itemi
semiobiectivi: sunt
aceia prin care se cere elevului sa elaboreze un raspuns in totalitatea lui sau
o completare a unei afirmatii astfel incat aceasta sa capete sens si valoare de
adevar.Caracteristici: raspunsul este limitat ca spatiu; elevii construiesc
raspunsul; notarea se realizeaza cu usurinta si este obiectiva; nu se verifica
competente complexe
-
Cu
raspuns scurt
-
De
completare a unor propozitii lacunare
-
De
tip intrebare structurata
3.
Itemi
subiectivi ( cu raspuns deschis) testeaza obiectivele ce au in vedere
originalitatea, creativitatea si contributia personala in formularea
raspunsului.
Caracteristici: usor de construit, evalueaza capacitati denivel superior,
evaluarea este subiectiva si necesita scheme de notare complexe, corectarea
solicita timp.
-
de
tip rezolvare de problema
-
De
tip redactare de text
-
De
analiza, rezumat, schematizare
-
De
creatie
Testul docimologic este un set de probe sau intrebari cu
ajutorul carora se verifica si se evalueaza asimilarea cunostiintelor si al
capacitatilor de a opera cu ele prin raportarea raspunsurilor la o scara de
apreciere etalon, elaborata in prealabil.
Testele docimologice permit masurarea exacta a
performantelor si permit o masurare obiectiva.
Operatiile care trebuie realizate in alcatuirea unui test
docimologic sunt:
-
Alcatuirea
testului-totalitatea itemurilor date elevilor
-
Alcatuirea
etalonului de rezolvare reuneste raspunsurile corecte ale fiecarui item pentru
realizarea integrala a fiecarei sarcini
-
Alcatuirea
etalnului de convertire a punctajelor obtinute de elevi in note scolare
La formularea unui item profesorul trebuie sa tina cont
de urmatoarele criterii:
a)
Natura
sarcinii de lucru pentru elevi
b)
De
necesitatea prezentei materialelor auxiliare
c)
Modalitatea
de transmitere a itemului
d)
Modaliattea
de comunicare a raspunsului
Pentru o evaluare optima profesorul trebuie sa parcurga
etapele:
a)
Stabilirea
obiectivelor operationale si a ponderii fiecarui obiectiv
b)
Documentarea
stiintifica
c)
Conceperea
problemelor reprezentative
d)
Stabilirea
tipurilor de itemi care se vor folosi
e)
Realizarea
itemurilor cu formulari simple si clare
f)
Calcularea
cotei din nota acordata fiecarui punct dat unui raspuns corect.
Bun materialul. Dar toata TEORIA si PRACTICA ar trebui bine facute la facultate si apoi cerute la examenele de titu larizare. Ce fac profesorii care au terminat acum 4-5ani si care nu au facut metodica ceruta? Nu ar trebui sa aibe acces la cursuri pe bune(nu formale) pe baza unui suport de curs elaborat de cei care fac subiectele(presupun ca sunt profesorii universitari care predau didactica si metodica disciplinei)? Asta pt EGALITATEA de sanse! Acelasi lucru e valabil si pt grae.
RăspundețiȘtergereCompletez ca nu mi se pare normal sa dai din intimplare de materiale bune. Cind lucrezi ca profesor in preuniversitar, ca suplinitor si ai si alte responsabilitati(copii, parinti)nu mai ai timp sa cauti si sa sistematizezi-pt asta sunt prof. univ., inspectori, metodisti. Sau gresesc? Si ar mai fi ceva:aceleasi acte se depun in fiecare an (si legalizate, catot au profesorii bani multi si notarii trebuie si ei sa traiasca)la aceleasi inspectorae. Oare nu se pot depune o singura data si sa existe in baza de date a inspectoratelor scolare(folosirea inteligenta a ITpt economia de timp , energie si bani)? Se comleteaza doar cu acte noi ce dovedesc modificari de nivel profesional, stare civila , adeverinta medicala etc. Adeerinta de vechime siREVISAL pot fi transmise direct inspectoratului si pt verificare un exemplar se da candidatului. Toate astea din respect pt profesori si pt a le lasa timp sa-si faca meseria si sa se ocupe si de viata lor.
RăspundețiȘtergereCarti de metodica scrise frumos sunt tiparite intre anii '70 si '90.Astea de acum parca sunt scrise de niste complexati,care sufera ca n-au apucat sa fie membrii de partid.Caci limbajul de lemn,cuvinte insiruite aiurea,propozitii,fraze,pagini fara sens doar sa fie scrise asta denota.Dar si incompetenta.Cred ca orice profesor ramane uimit de insiruirea de cuvinte din manualele de metodica actuale.brownian.
RăspundețiȘtergere